Termenul de compatibilitate se referă la mai multe aspecte, nu doar la înțelegerea din punct de vedere comportamental între pești. Astfel avem pești ce preferă ape acide, adică ape cu o valoare a PH-ului mai mică de 7 și foarte puțin dură, cum ar fi cam toți peștii populari în acvaristică ce provin din apele Amazonului. În această categorie intră marea familie de tetre (Neoni, Rummy Nose Tetra, Black Skirt Tetra, Red Phantom Tetra, etc), Scalari, Discus, Ramirezi, Platydoras, etc. La polul opus avem cichlidele africane, ce preferă o apă dură și cu o valoare a PH-ului mai mare de 7. Asocierea acestor pești este catastrofală din punct de vedere al parametrilor apei, de aceea nu veți vedea niciodată o astfel de asociere. Dacă uneori putem întinde limitele peștilor, prin acomodarea în ape neutre din punct de vedere al PH-ului, acest fapt nu înseamnă că peștii vor supraviețui în totalitate, sau ca nu vor avea un sistem imunitar slăbit, atenție deci cât întindeți coarda. Pentru ape neutre, sau puțin bazice, sunt numai buni viviparii care au avantajul că sunt foarte rezistenți și se înmulțesc rapid, fiind considerați peștii perfecți pentru începători. De asemenea nu trebuie să neglijăm temperatura, fiecare pește preferă o anumită marjă de valori, astfel este foarte greșită asocierea Discusului cu Neonii, fiind pești cu preferințe total opuse la acest capitol.

Un alt aspect foarte important este firea peștilor pe care dorim să îi asociem. Un Betta Splendens, agresiv și teritorial, va avea grijă ca Guppy să dispună mereu de o coafură ciufulită, asocierea acestor pești este de evitat așadar, iar un Betta este cel mai fericit fără nici un alt vecin, nici măcar unul din aceeași specie uneori. Un Discus lent și liniștit va avea de suferit cu un banc de tetre foarte agitate pe lângă el, iar dacă îl asociem cu Zebre Danio vom distruge definitiv "nervii" sărmanului pește. Trebuie să ținem cont deci de agresivitatea unui pește, de firea lui calmă sau zbuciumată și de schimbările în  comportament pe care acesta le dobândește în special în perioada reproducerii, cum e cazul Scalarului care devine foarte agresiv în această etapă. O atlă trăsătură de care trebuie să ținem cont este obiceiul unor pești, spre exemplu Carasul căruia îi place să scurme în permanență, tulburând apa și scoțând deseori plantele mai firave din rădăcini. Acest comportament este stresant pentru alți pești, iar peștișorul auriu ar trebui ținut într-un acvariu corespunzător, numai cu alți Carași și eventual câțiva sanitari de mari dimensiuni.

În marea majoritate a cazurilor trebuie să ținem cont de dimensiunile peștilor la maturitate, atât pentru deciderea dimensiunilor acvariului, cât și în asocierea între pești. Din cauza mărimii un Caras poate înghiți fără să vrea un alt pește mai mic, pățanie prin care am trecut deja. De asemenea peștii mari îi pot speria pe cei mici și pot concura cu succes la hrana lor. În cazul vreunei agresiuni cât de mici, un pește mare va răni mult mai grav un pește mic, de multe orii micile ciondăneli devenind fatale. În continuare vă las cu un tabel de compatibilități ce vă poate ajuta în deciderea asocierii peștilor.

Totuși toți peștii au o trăsătură în comun și anume: toți preferă o apă curată și stabilă! așa că nu omiteți curățenia și nu vă grăbiți să îi adăugați în bazin. Acestea fiind spuse, succes la cumpărături!

Proiectarea acvariilor a pornit de la dimensiunile spațiului în care au trebuit încadrate, astfel fiecare acvariu are 200 cm lungime, 40 cm lățime și 100 cm înălțime. Gusturile mele nu corespund neapărat acestor dimensiuni, în principal din pricina întreținerii. O înălțime atât de mare necesită un efort suplimentar în momentul curățării, dar are avantajele ei: pești precum Scalarii vor aprecia înălțimea și spațiul mare de înot. Având în vedere faptul că fiecare acvariu reține un volum de apă de aproximativ 800 l (fără decor), am optat pentru o grosime a sticlei de 19 mm, iar fundul acvariului este dublu. De asemenea acvariile dispun de întărituri pentru a minimiza efectul de curbare a sticlei, fenomen inevitabil în special din cauza lungimii mari a acvariului în comparație cu lățimea foarte mică.

La capitolul hardware am optat pentru 4 filtre Fluval FX 5, câte 2 pe fiecare acvariu, în care au fost adăugate mediile de filtrare biologice și mecanice. Pentru filtrul biologic am folosit în total 8 l Siporax + Seachem Matrix. Pentru a minimiza depunerea algelor și nu numai, am montat 2 filtre UV de 36 w, câte unul pentru fiecare acvariu. Aerarea este asigurată de 2 pompe de aer Tetratec APS 400 și câte o perdea de aer, la cererea clientului. O aerare puternică este benefică acvariilor cu un număr mare de pești, sau pentru acvarii cu pești mari, iar în cazul nostru am considerat că este absolut necesară. Instalația luminoasă a fost aleasă de către client și constă în 4 benzi pe sistem LED, cu posibilitatea schimbării temperaturii de culoare. Având în vedere că amplasamentul acvariilor este într-un restaurant dotat cu aer condiționat nu am considerat necesar un chiller, iar dacă ne gândim la cantitatea foarte mică de căldură degajată de sistemul de iluminare, nu vor exista probleme de supra încălzire a apei. Deocamdată nu este nevoie de un încălzitor, necesitatea montării acestuia o voi decide în sezonul rece.

Pe spatele acvariilor am montat un autocolant de culoare neagră, ceea ce a făcut ca peștii să iasă în evidență mult mai mult decât în cazul montării unui colant ce imită un bazin plantat, cum s-a vrut inițial. Fiecare acvariu deține câte 100 kg pietriș de granulație 2-3 mm, iar ca decorațiuni am folosit pietre calcaroase în acvariul din stanga și pietre de râu în cel din dreapta, în funcție de cerințele peștilor din fiecare. De asemenea am folosit plante artificiale din cauza lipsei luminii, fertilizanților și a altor factori. Ciclarea acvariilor a fost ajutată de bacteriile conținute în fiolele de Biodigest, iar mentenanța va fi asigurată sătămânal, folosind echipamentele necesare pe care le-am achiziționat din timp.

Acvariul din stanga a fost populat cu cichlide africane de diferite tipuri, iar cel din dreapta în mare parte cu vivipari, dar și cu Scalari, câțiva Gourami și o brigadă de curățenie formată din Ancistruși, Corydorași și melci Pomacea. Alegerea speciilor a fost făcută de către client cu indicații și precauții asupra gradului de compatibilitate și cerințele fiecărei specii. Hrana este diversificată și adecvată fiecărei specii, iar modul de hrănire și cantitatea ce trebuie folosită au fost specificate de către mine la finalul proiectului.

Acvariile sunt amenajate în restaurantul Osho Fish din Bulevardul Primăverii, iar planul proiectului a fost gândit în concordanță cu cerințele clientului și posibilitățile de realizare în condiții optime și riscuri minime, deoarece la urma urmei scopul este să faci un om fericit și captivat de ceea ce vede, chiar dacă gusturile sale nu corespund întocmai cu ale tale.

Cum orice proiect complex implică o echipă de oameni, aș dori să amintesc câțiva prieteni care au fost implicați în acest proiect. Producerea efectivă a acvariului prin lipirea sticlei a fost făcută de colegul meu Mișu, al cărui site îl puteți vizita aici. Puteți afla multe informații utile legate de peștele Betta Splendens și puteți interacționa cu alți iubitori ai acestei specii. Marea majorite a produselor au fost achiziționate de pe siteul Pepika, unde veți găsi o gamă variată de produse pentru animalele de companie, iar peștii au fost achizionați de la magazinul Coralis, care oferă o varietate impresionantă de specii de pești.

Numele de Amano provine de la renumitul aquascaper Takashi Amano care a fost primul acvarist ce a reușit să îl crească în captivitate, fascinat de obiceiul acestui crevete de a mânca alge. De proveniență din zona Japoniei și a Taiwanului, crevetele nu excelează la capitolul înfățișare, fiind mai degrabă transparent decât colorat în vreun fel. La fel ca alți creveți de genul lui, preferă o apă neutra sau ușor acidă cu o duritate moderată și o temperatură situată între 23-26 de grade, ajungând la o dimensiune de maxim 5 cm lungime, fiind mai mare decât creveții Red Cherry și Crystal Red. Calitatea apei trebuie să fie foarte bună, iar la capitiolul aclimatizare este necesar să îi acordăm multă atenție, un acvariu instabil sau foarte nou nu este absolut deloc recomandat introducerii acestor creveți. De asemenea, ca orice crustaceu, este sensibil la tratamente și foarte foarte sensibil la cupru, aveți mare grijă ce turnați în apă!

Crevetele Amano este pașnic, compatibil cu alți creveți mai mici, care nu trebuie asociat niciodată cu pești mari, sau agresivi și care preferă acvariile foarte bine plantate, cu ascunzișuri și plante stem marunte prin care se poate ascunde și pe care le poate curăța în voie. Principala sursă de hrană a acestui crevete o constituie algele, în special cele filamentoase, dar în lipsa lor poate fi hrănit cu pelete vegetale speciale pentru creveți. Ocazional se va delecta și cu hrana peștilor cazută pe sol, iar dacă dispuneți de un gazon sănătos, acesta va avea grijă să ajungă în toate zonele greu accesibile peștilor sau melcilor mai mari.

La capitolul înmulțire vom întâmpina ceva probleme, nu neapărat la reproducerea efectivă cât la creșterea puilor. Femelele ce se deosebesc de masculi prin dimensiunea ceva mai mare a corpului, poartă icrele în jur de 5 sătămâni, după care eliberează larvele în apă. Puii abia eclozați nu supraviețuiesc în bazinele noastre și asta nu din cauza prădătorilor. Există multe dezbateri pe această temă, unii acvariști susțin că au reușit să crească puii acestui crevete în apă dulce, hrănindu-i cu fitoplancton, dar cred că au înmulțit o altă varietate. Puii acestui crevete se dezvoltă în apă salmastră în primul stadiu de viață, orice tentativă reușită de a-i crește în apă dulce este, în opinia mea, cam exagerată. Puii trebuie tranferați înapoi în apă dulce după perioada larvară, atunci când aspectul lor este asemănător cu al unui adult.

Dacă doriți să creșteți acest crevete fără a-l înmulți veți descoperi că este un crevete ușor de întreținut, cu condiția să aibă parte de un bazin echilibrat. Pentru înmulțire vă este necesară ceva mai multă răbdare și documentare, dar nu cred că este imposibil, cunosc personal un acvarist care a reușit să îi aducă la o anumită vârstă, așa că merită încercat!

Perechea aleasă de mine a fost una tânără care probabil nu a mai depus până la acel moment, fapt demonstrat de devorarea primelor icre depuse. Nici următoarele tentative nu au fost strălucite, părinții abandonând puii după câteva zile. Lăsând la o parte frustrarea mea cu privire la acest aspect, perechea se înțelegea de minune și mereu înotau în apropiere unul de celălalt, comportament normal pentru o pereche compatibilă de ramirezi. Decurs de un an această pereche a tot depus în zadar, dar de la o vreme nu am mai ținut neapărat să obțin pui din monta lor, i-am lăsat în acvariul comunitar să își facă de cap, firea lor era de ajuns să îi îndrăgesc, în ciuda reticenței pe care o aveau ca părinți.

Tot în articolul destinat ramirezilor spuneam eu că sunt foarte sensibili la calitatea apei și că este de preferat să folosim un sistem de osmoză a apei. La vremea respectivă nu experimentasem multe în acvaristică și foloseam apa direct de la robinet, o decizie destul de neinsipartă. Într-o zi observ femela ramirez foarte apatică, având culorile șterse și un aspect total deplorabil. Instant recurg la un schimb parțial de apă, testând o mostră din apa veche cu toate testele disponibile pentru acvaristică, inclusiv cel de cupru. Toate păreau în ordine. Încep să o examinez și constat că nu prezintă semne de boală pe corp (puncte albe, răni, înotătoare zdrențuite, ochi tulburi, operculi inflamați etc). Ceilalți pești păreau în ordine, inclusiv masculul. Am decis să nu o carantinez pentru a nu o stresa mai tare și să aștept până a doua zi (asta după ce am verificat aparatura, întrebat dacă s-a dat cu vreun spray în cameră, dacă i-a hrănit cineva cu mâinile murdare, etc. și am adăugat un filtru cu cărbune activ).

A doua zi situația se înrăutățise, femela mea stătea acum într-un loc pe gazon mai mult pe o parte, cu culorile înnegrite și respirând greu, iar masculul lângă ea părând sănătos. I-am pregătit un acvariu separat cu apa din același bazin, un filtru ale căror medii au împrumutat din bacteriile celui din acvariul comunitar, pe cât posibil și o pompă de aer deoarece am decis să folosesc un medicament orbește dar cu spectru larg, fără să știu de ce suferea (deh, disperarea). Până seara femela mea era moartă și nici până în ziua de azi nu am reușit să îmi dau seama de cauza exactă. Cert este că în acea perioadă mulți dintre colegii mei acvariști au experimentat aceleași simptome cu ramirezii lor, ridicând întrebarea dacă nu cumva a fost vreo substanță în apa potabilă la care aceștea sunt sensibili, care să nu fie detectată decât cu o analiză amănunțită a apei. Au urmat mai multe zvonuri legate de ce anume adaugă provider-ul de apă potabilă, dar asta este o altă poveste fără dovezi.

Acum vine partea interesantă. Masculul rămas fără femela lui a devenit și el apatic, dar cu totul altfel. Timp de câteva zile după moartea femelei acesta a rămas în locul în care zăcuse ea pe gazon, fără să prezinte semne de boală. Reacționa la stimuli, venea la geam când ma apropiam, lua 2, 3 guri de mâncare, dar apoi se ducea și înota în acel loc de fiecare dată. Am decis să cumpăr altă femelă, de frică să nu pierd masculul. La introducerea noii femele acesta s-a înviorat și a venit să o cunoască. După câteva minute de observare, acesta își pierde interesul și se întoarce la locul lui. Noua femelă încearcă să se apropie de el, dar acesta devine agresiv cu ea și o gonește din locul lui. Repet, nu prezenta nici un semn de boală și reacționa la stimuli. Finalul poveștii este unul trist, masculul meu a rămas în acel loc timp de câteva zile, refuzând să se hrănească normal și a murit într-un final din lipsa hranei.

Prima mea pereche de ramirezi

Comportamentul lui este unul atipic, iar dacă îi spui unui acvarist că probabil era trist va râde 3 zile de tine. Acvaristă fiind aș fi râs și eu, dacă nu aveam ocazia să asist la această experiență total ieșită din comun. Motiv pentru care am tot dreptul să pun întrebarea: oare peștii simt tristețea sau bucuria? oare peștii se pot atașa unii de alții? avem noi posibilitatea de a testa dacă și peștii au emoții pentru a spune clar că nu sunt în stare de așa ceva? Va mai trece ceva timp până să ma conving total că nu, orice aș citi despre comportamentul lor.

După ce am tercut prin începuturile acvaristicii ajungem în momentul în care reușim să înmulțim peștii pe care îi creștem și mai mult, am trecut de nivelul viviparilor! Dacă în cazul lor problema este destul de simplă și de multe ori ne trezim cu pești tineri apăruți de nicăieri, creșterea puilor de abia eclozați din icre este puțin mai dificilă. Un factor important în dezvoltarea normală și sănătoasă a puilor este hrana, iar azi vom discuta despre cea mai folosită sursă de hrană și anume Artemia Salina.

Artemia este de fapt un crustaceu primitiv mic, ce dăinuie pe Pământ sub aceeași formă de milioane de ani. El constituie o hrană excelentă pentru puii de pești deoarece este foarte bogat în proteine. După cum spune și numele, nu îl putem găsi în ape dulci ci numai în lacuri cu apă sărată, de aceea este necesar să pregătim o cultură separată de acvariul în care creștem puii, cu apă sărată. Deși unii acvariști preferă să evite Artemia din cauza comodității, sau a impresiei că este greu de eclozat, peștii hrăniți cu artemia au o rată a mortalității mult mai mică și se dezvoltă mai bine și mai sănătos pe termen lung dacă folosim acest tip de hrană. Obținerea nauplilor de artemia este ușoară, tot ce ne trebuie este puțină atenție.

Pentru început trebuie să pregătim un recipient special destinat eclozării ouălor de artemia. Nu vă speriați, nu trebuie să cumpărați un alt acvariu și nici nu trebuie să faceți prea mult loc pentru acesta. Recipientul cel mai folosit este o sticlă de suc de 2 litri, căreia i se va tăia și înlătura fundul. Dopul sticlei se va păstra și se va da o gaură prin el într-atât de largă încât să între un furtun din plastic, de obicei același care se folosește la aerarea acvariului. Locul unde furtunul se îmbină cu capacul trebuie sigilat foarte bine, astfel încât să nu avem parte de scurgeri. Acest lucru nu se face niciodată cu adezivi care nu sunt destinați acvaristicii, ci cu silicon special pentru acvarii, care se lasă la întărit o zi. Dacă totuși va grăbiți există și soluția asigurării etanșeității cu ajutorul unei ventuze prin care se trece furtunul, după cum se poate vedea în filmulețul de mai jos. Sticla se întoarce cu dopul în jos și se amplasează pe un recipient cu fundul plat, cum ar fi un pahar cu gură largă, sau un segment dintr-o altă sticlă de plastic. Porțiunea de furtun rămasă înafara sticlei se va conecta la o pompă de aer de intensitate mică, de aceea lungimea furtunului se adaptează în funcție de distanța până la pompa de aer. În capătul rămas în sticlă putem adăuga o piatră de aer, dar nu este absolut necesar. Avem nevoie de acest ansamblu pentru că Artemia necesită o aerare abundentă pentru a supraviețui.

Partea de hardware este gata, este timpul să preparăm apa. Putem folosi apă direct din acvariu, sau de la robinet, iar în aceasta se va dizolva o linguriță și jumătate de sare de acavriu, sau de bucătărie și o jumătate de linguriță de ouă de Artemia la un litru de apă. La o căutare simplă pe google veți observa că rețeta poate varia puțin, ideea este că ideal ar fi să ajungeți la o valoare a sării de 30-35 ppm (densitate 1.0222-1.0260). Varianta și mai ușoară este cumpărarea unor pliculețe ce conțin un mix de ouă și sare în cantitățile ideale, care se adaugă direct în apă.

Aerarea apei trebuie să fie continuă, iar temperatura ideală a apei trebuie să fie între 24-26 grade Celsius. Dacă aceste condiții sunt întrunite veți avea parte de primii naupli în 24-36 de ore. Artemia proaspăt eclozată se poate culege cu ajutorul unei seringi prelungite cu același fel de furtun folosit în ansamblu, iar locul de unde vom extrage Artemia se va afla în partea inferioară a sticlei. Vom încerca să evităm cojile și ouăle care nu au eclozat pentru a mențina apa în acvariul cu pui cât mai curată. Dacă vom lumina sticla vom observa că nauplii tind să înnoate către lumină. Dacă dorim putem filtra Artemia cu ajutorul unui tifon înainte de a-i introduce în acvariul cu pui, dar sincer nu am făcut asta niciodată.

Mai departe vă las cu un tutorial video a celor explicate mai sus și vă urez succes!

Pentru limba Română mergeți aici.

Hi and thank you for accepting my request on giving this interview for the readers of aquaville.ro, I'm sure you'll make a lot of people happy by talking about some of the most interesting aspects of your work.

1. How did the aquascaping story begin for you?

G.F.: My friend kept a very nice Malawi cichlid tank and my wife wanted something similar.  I thought a planted tank looked nicer, so bought my first aquarium – a Juwel Rio 125.  I filled it with non-aquatic plants by accident.  Algae and dying plants gave me the motivation to learn more, especially from the Internet.  I discovered Takashi Amano's work and have not looked back since.

2. We can all guess that you prefer fresh water aquascapes to marine tanks. What are the reasons behind this?
G.F.: Freshwater is more accessible because it is more affordable to set up and maintain.  This is why I started the journey with freshwater and not marine.  Aquascaping with plants provides greater room for creativity.  Plants are cheaper than corals and grow much quicker.  You can create a fully grown aquascape in weeks with plants.  For a reef tank it takes years.  There is also something more relaxing about a well-aquascaped planted tank.  The greens of the plants, rocks and wood are more closely related to our daily lives that the purples and other bright colors associated with marine aquaria.

3. Talking about marine tanks, your first attempt to a marine one, besides looking amazing, was very similar to a freshwater planted tank. How did you come up with this original idea and what 'plants' did you use?

G.F.: I had seen some nice examples of marine tanks using macroalgae as an aquascaping tool, instead of just a nutrient export.  I wanted to try it out for myself and even started to add nitrates and phosphates to feed the macroalgae.  I used various macroalgae species given to me by a friend.

4. When creating an aquascape what inspires you the most and what are the most important steps you take in putting your idea into practice?

G.F.: Most of my aquascapes are created with the intention of being published in PFK magazine, or for other clients.  If I am creating an aquascaping for myself the inspiration usually comes from wanting to try out something that I've not done before.  I like to learn new things so will rarely use the same style of aquascape.  Creativity is reduced if we remain in our comfort zones for too long.  This is why I'm happy to aquascape with anything from goldfish to corals.  Nature Aquariums are my number one passion, and I will use Amano's work as inspiration, but try not to copy.

5. What are, in your opinion, the best decorative objects to use in order to give a natural aspect to an aquascape?

G.F.: Rocks and wood.  You don't even need plants if you have a strong enough hardscape.  A nice natural substrate is important too.  There are some great sands out there.

6. We all know that aquascaping is an art and many people use the golden ratio in order to create the best optical effect. Do you apply this rule or are you the type that breaks certain rules in order to be original?

G.F.: I don't rigidly follow the golden ratio.  I place focal point where I think look best, and usually this conforms to the golden ratio or rule of thirds.  I don't deliberately break 'rules' to be original, but believe I have enough experience now to have developed my own style.

7. We know that you create biotope aquascapes as well, are there any aspects that you like best at a biotope aquarium rather than a nature one?

G.F.: I like biotopes because the fish come first.  Many aquascapers tend to put the plants' needs first, and will run very high CO2 for instance.  Iwagumi is another example of not putting the fish first i.e. open spaces with little shelter that some fish find stressful.  I am guilty of it myself!  Now I tend to run tanks with lower lighting and CO2, and the fish seem much happier.

8. Regarding the technical part of an aquascape, what is the your preferred lightning method, filtration and fertilizing scheme?

G.F.: I usually run 8 hour photoperiods.  Most tanks are lit with 2 x T5.  I am using LED at the moment which works well.  I always overfilter and use the 10x guideline i.e. a 120 litre tank will have a 1200lph filter.  My favorite filter is the Fluval G6.  It has good flow and is very simple to maintain.  I find Tropica fertilizers to be excellent and usually use these exclusively.  Typically I dose 5ml per 100 litres per day and adjust if the plants need it.

9. Let's not leave out the little guys, are there any particular fish species that you prefer? Do you have a favorite as well?

G.F.: Mostly small shoaling species i.e. tetras and rasboras.  Fish choice depends on the aquascape.  Longer fish in longer tanks, taller fish in taller tanks.  My favorite fish has to be wild discus or Altum angelfish, although I haven't kept either (yet!)

10. Do you have any tips for beginners who want to create their first aquascape?

G.F.: Firstly realize how much time, effort and money you're willing to spend.  Find a good online forum and learn by reading as much as you can from reliable sources.  The answers to most questions are out there – you just need to know where to look… Growing plants is easier than even with the good equipment and modern techniques.  Find an aquascape you like the look of, and if it is within your capability use it as tool to learn from.  Copying is a good idea until you are confident enough to try out your own ideas.

11. And for a last question, we know that Dutch aquascapes are more and more undesirable in favour of nature aquascapes. In what direction will the trend go in your opinion?

G.F.: The Nature Aquarium style will continue to be the most popular, with individuals creating their own twists on the concept.  I have noticed many great aquascapes coming from Eastern Europe lately…I would like to see more biotopes, especially to help educate young people.  Connecting children to nature is perhaps more challenging then ever with our reliance on technology (computer games, social networking etc.), so using aquascaping to help educate about nature etc. is a positive move.

Thank you for answering our questions and we hope to see more amazing creations from you! And I encourage all of you to visit the UKAPS website.

For English go here.

Salut și mulțumim pentru că ai acceptat invitația mea de a acorda un interviu pentru cititorii aquaville.ro, sunt sigură că vei face fericiți mulți pasionați vorbind despre cele mai interesante aspecte ale muncii tale.

1. Cum a început povestea aquascaping-ului pentru tine?

G.F.: Un prieten avea un acvariu cu cichlide Malawi foarte frumos și soția mea vroia ceva asemănător. Eu eram de părere că un acvariu plantat ar arăta mai frumos, așa că am cumpărat primul acvariu – un Juwel Rio 125. L-am umplut cu plante care nu erau acvatice din greșeală. Algele și plantele muribunde mi-au dat motivația să învăț mai mult, în special cu ajutorul internetului. Am descoperit lucrările lui Takashi Amano și de atunci nu am mai privit înapoi.

2. Putem cu toții să bănuim că preferi acvariile plantate în detrimentul celor marine. Care sunt motivele?

G.F.: Acvariile de apă dulce sunt mai accesibile deoarece sunt mai ieftin de amenajat și întreținut. De aceea am început călătoria cu apa dulce, nu sărată. Decorarea cu ajutorul plantelor lasă mai mult loc creativității. Plantele sunt mai ieftine decât coralii și cresc mult mai repede. Poți dobîndi un aquascape matur în câteva săptămâni cu ajutorul plantelor, dar în cazul unui acvariu marin poate dura ani buni. De asemenea este mult mai relaxant un acvariu plantat și bine decorat. Culoarea verde a plantelor, pietrele și lemnele sunt mai apropiate de viața noastră de zi cu zi, decât tentele de violet și alte culori frapante asociate cu acvariile marine.

3. Vorbind de acvarii marine, prima tentativă pe care ai avut-o cu un acvariu marin arăta, pe lângă faptul că era splendidă, foarte asemănător cu un acvariu plantat de apă dulce. Cum ți-a venit această idee și ce “plante” ai folosit?

G.F.: Am văzut multe acvarii marine frumoase care foloseau macro-alge ca decor, în locul rolului ce îl au în exportul nutrienților. Am vrut să încerc și eu această metodă și am început să adaug nitrați și fosfați pentru a hrăni macro-algele. Am folosit mai multe feluri de macro-alge furnizate de un prieten.

4. Atunci când creezi un aquascape ce te inspiră cel mai mult și care sunt primii pași spre realizarea acestuia?

G.F.: Majoritatea peisajelor pe care le fac sunt pentru publicarea acestora în revista PFK, sau pentru alți clienți. Dacă doresc să creez un aquascape pentru mine, inspirația vine, în general, din dorința de a face ceva ce nu am mai făcut până atunci. Îmi place să învăț mereu lucruri noi și rareori folosesc același stil de design. Creativitatea scade dacă rămânem în zona de confort prea mult timp. De aceea sunt fericit să realizez un aquascape chiar și cu carași aurii sau corali. Acvariile Nature sunt principala mea pasiune și voi folosi lucrările lui Amano ca inspirație, dar voi încerca să nu copiez nimic.

5. În opinia ta care sunt cele mai bune obiecte de decor pe care le putem folosi dacă dorim să redăm un aspect foarte natural unui aquascape?

G.F.: Pietrele și lemnul. Nici nu ai nevoie de plante dacă hardscape-ul este de efect. Un substrat natural este de asemenea important. Se pot găsi soluri extraordinare pe piață.

6. Cu toții știm ca aquascape-ul este o artă și mulți oameni folosesc raportul de aur pentru a crea cel mai bun efect vizual. Aplici această regulă, sau ești genul care trece peste unele reguli pentru a fi original?

G.F.: Nu folosesc raportul de aur cu strictețe. Plasez punctele focale unde cred că se potrivesc mai bine și de obicei corespund raportului de aur, sau regula treimilor. Nu încalc regulile dinadins pentru a fi original, dar cred ca am destulă experiență acum pentru a afirma ca am propriul stil.

7. Știm că realizezi și acvarii biotop, există aspecte pe care le apreciezi la acest fel de acvariu față de unul Nature?

G.F.: Îmi plac acvariile biotop deoarece peștii sunt pe primul loc. Mulți aquascaperi pun cerințele plantelor înaintea peștilor și vfolosesc o cantitate mare de CO2, spre exemplu. Stilul Iwagumi este un alt exemplu în care peștii nu dețin primul loc, având în vedere spațiul deschis și lipsa ascunzișurilor, decor care poate stresa unii pești. Chiar și eu sunt vinovat! Dar acum tind să întrețin acvarii iluminate mai slab și cu o cantitate de CO2 redusă, iar peștii par mult mai fericiți.

8. Privind partea tehnică a unui aquascape, care sunt metodele de iluminare, de filtrare și de fertilizare preferate?

G.F.: Folosesc de obicei o perioadă de iluminare de 8 ore. Majoritatea acvariilor sunt iluminate prin două tuburi T5. Momentan folosesc sistemul LED care merge bine. Folosesc întotdeauna o filtrare mai puternică și mă ghidez după metoda 10x, adică un acvariu de 120 l. va avea o filtrare de 1200 l/h. Filtrul meu preferat este Fluval G6, are o dispersie bună a apei și se întreține ușor. Fertilizanții Tropica sunt excelenți în opinia mea și de obicei îi folosesc în mod exclusiv. De regulă folosesc o cantitate de 5ml/100l pe zi și ajustez dozajul dacă plantele necesită acest lucru.

9. Să nu uităm de cei mici, există anumite specii de pești preferate?

G.F.: Prefer în mare parte pești mici de banc, cum sunt tetrele si rasborele. Alegerea peștilor depinde de aquascape. Pești alungiți pentru acvarii lungi, pești înalți pentru acvarii înalte. Peștii mei preferați sunt Discusul sălbatic și scalarul Altum, deși nu am îngrijit nici unul dintre ei (înca!).

10. Ai vreun sfat pentru începătorii care își realizează primul aquascape?

G.F.: În primul rând conștientizați cât timp, efort și bani sunteți dispuși să investiți. Găsiți un forum online și citiți cât mai mult din surse corecte. Răspunsurile la majoritatea întrebărilor sunt disponibile, trebuie doar să știți unde să căutați. Îngrijirea plantelor este mai ușoară cu ajutorul unui echipament bun și a tehnicilor moderne. Găsiți un aquascape care să vă placă și dacă se încadrează în posibilitățile voastre, folosiți-l ca o sursă de învățare. Copiatul este o idee bună până deveniți încrezători în ideile proprii.

11. Știm că aquascape-urile Olandeze sunt din ce în ce mai puțin apreciate în favoarea celor Nature. În ce direcție se va îndrepta trend-ul în opinia ta?

G.F.: Stilul Nature va fi în continuare cel mai popular, iar fiecare va aduce câte o îmbunătățire personală acestui stil. Am observat multe peisaje executate de pasionați din Europa de Est în ultima vreme.. Mi-aș dori să văd mai multe acvarii biotop, în special pentru a educa tineri. Conexiunea copiilor cu natura a devenit din ce în ce mai greu de realizat, dat fiind faptul ca ne bazăm atât de mult pe tehnologie (jocuri pe calculator, socializare pe internet, etc.), așa că folosirea aquascaping-ului în educarea oameinilor cu privire la natură, etc. este o mișcare benefică.

Mulțumim pentru răspunsurile acordate și sperăm să vedem cât mai multe peisaje uimitoare create de tine! Iar pe voi vă invit în continuare să vizitați site-ul asociației UKAPS.

Dorim să achiziționăm noi pești pentru acvariul nostru și deja ne-am informat cu privire la specificațiile peștilor pe care vrem să îi luăm. Odată ajunși în magazin începem să cautăm peștii doriți și, de îndată ce i-am zărit, rugăm vânzătorul să îi prindă. Am ratat niște pași aici. În primul rând trebuie să înspectăm cu atenție bazinul în care sunt ținuți peștii pentru a observa nereguli precum pești morți în apă, pești cu semne vizibile pe corp sau apatici, curățenia generală a bazinului, etc. Este inevitabil ca un importator de pești să constate o oarecare rată de mortalitate a peștilor chiar și în condiții de aclimatizare, dar lăsarea peștilor morți în apă înseamnă posibilitatea unor substanțe toxice acumulate, ce afectează toți peștii din acel bazin. De asemenea, dacă în bazin zărim câțiva pești bolnavi nu vom avea siguranța că cei care arată sănătos nu sunt purtători, sau că boala nu se va manifesta și la ei a doua zi, la noi în bazin. Dacă totuși acvariul arată bine, vom fi atenți la modul de prindere al peștilor.

În graba lor, vânzătorii au tendința să fie rapizi în mișcări, dar nu și atenți. Dacă vedeți că vreunul din pești este lovit, sau strivit de laturile bazinului la prindere, sfatul meu este să nu îl mai cumpărați. Știu, vă este milă, dar un pește sensibil poate fi o minunată "rampă de lansare" a bolilor și paraziților.

Peștii sunt transportați în pungi speciale de plastic, niciodată nu vom fi serviți cu un mini-acvarii, sau vreo casoletă. Această metodă este sigură și eficientă, dacă este făcută corespunzător. Într-o pungă de transport nu trebuie niciodată înghesuiți mulți pești, chiar dacă punga este mai mare. Spre exemplu, o punga de dimensiuni mari poate găzdui 6 neoni, dar de preferat numai un singur Discus. Pungile de transport sunt în marea lor majoritate foarte lungi și asta deoarece se va lăsa mai mult aer decât apă. Dacă veți constata că punga este mai mult de jumătate plină cu apă deși nu ați achiziționat pești mari, este de preferat să o mai goliți. Pe distanțe mici nu este atât de problematic, dar dacă știți că aveți un drum lung în față, oxigenul este absolut necesar.

Ajunși acasă cea mai proastă idee ar fi să turnăm tot conținutul pungii direct în acvariu. Vom avea nevoie de un acvariu de carantină unde vom putea observa dacă peștii dezvoltă boli și putem aplica tratamentul. Acvariul carantină trebuie să găzduiască peștii achiziționați și, deși nu trebuie să aibă dimensiunile acvariuluicomunitar, nu trebuie nici să fie prea mic pentru peștii ce urmează să îl ocupe. Apa din el va fi luată din acvariulcomunitar și va beneficia de un filtru deja ciclat. Pregătirea acvariului de carantină din timp ne va scuti de multe neplăceri, chiar dacă mulți dintre noi nu folosesc această metodă. Deoarece achiziționarea peștilor de la magazin este o loterie în marea parte a cazurilor, sfatul meu este să acordați ceva timp acestui aspect.

Introducerea peștilor în carantină nu este directă. Peștii trebuie să se obișnuiască treptat cu temperatura și parametrii noii ape. În trecut oamenii lăsau punga nedesfacută în apa acvariului pentru a ajunge la aceeași temperatură, dacă faceți acest lucru spălați bine punga înainte! Apa din noul acvariului trebuie introdusă treptat, așa că puteți folosi un recipient mai mic pentru a deșerta conținutul pungii și puteți adăuga apă din acvariu treptat. O altă variantă este folosim un furtun subțire pe care atașăm un robinet și să lăsăm un susurfirav să curgă peste apa din magazin. Acest proces poate dura de la 30 de minute la o oră, sau mai mult, în funcție de specificul peștilor, iar în momentul când vom introduce peștii în acvariu vom folosi o plasă pentru a-i prinde, în nici un caz nu vom deșerta apa de la magazin în acvariu.

În speranța că aceste sfaturi vă vor scuti de neplăceri atunci când aduceți pești noi în acvariu nu îmi rămâne decât să va urez spor la cumpărături!

Avem plantele pentru gazon, ne-am interesat ce necesități au, le-am plantat și am avut norocul să se și înmulțească.. peste măsură. Este vremea să le tundem, dar cum facem acest lucru având în vedere mărimea și fragilitatea lor? Procesul nu este foarte greu, dar necesită ceva nervi. Să luăm exemplul HC (Hemianthus  callitrichoides), una dintre cele mai frumoase plante de tip covor. Creșterea acestei plante devine puțin haotică dacă nu este tunsă, astfel încât ajunge să formeze straturi noi peste cele vechi, înăbușind stratul inferior și privându-l de lumină. Asta înseamnă ca tunderea este necesară periodic, iar aceasta se realizează cel mai ușor cu o foarfecă specială pentru acvaristică, lungă și cu vârful curbat. Se va tunde stratul superior din aproape în aproape, lăsând în urmă un strat de maxim 1 cm. Iar aici vine partea stresantă: micile plante și frunzulițe se vor împrăștia în masa apei și vor trebui adunate cât mai bine cu ajutorul unei plase de pești, proces care poate dura ceva timp. O idee bună ar fi să opriți filtrul cât timp efectuați operațiunea pentru a diminua chinul de a le aduna din toate colțurile acvariului.

Plantele ceva mai ușor de "coafat" precum Lilaeopsis brasiliensis, sau Eleocharis Acicularis, se tund prin tăierea varfurilor frunzelor, sau tăierea stolonilor și smulgerea plantelor dacă gazonul este foarte des. Avantajul este că, deși tot veți apela la plasa pentru pești, frunzele plantelor sunt mai mari și mai puține decât în cazul HC. Un exemplu puteți urmări mai jos.

Uneori putem folosi moss pentru a alcătui petice de gazon sau a acoperi diferite decorațiuni, iar tunderea lui este foarte asemănătoare. Atenția la adunarea tuturor resturilor este totuși sporită, deoarece orice fragment tăiat poate ajunge în locuri greu de accesat și se înmulțește rapid, având în vedere că mușchiul nu are rădăcini și nu necesită substrat pentru a se dezvolta.

Dacă ne-am făcut o idee despre cum tundem gazonul să ne gândim cum îl putem aspira. Ideea este că nu vom putea niciodată îndepărta toate resturile prinse în el, dar o cantitate redusă nu este dăunătoare, ba mai mult, va servi ca sursă de hrană pentru plantă. Aspirarea periodică este insă necesară și foarte simplă. Avem nevoie de un dispozitiv clasic de aspirat, format din furtun si pâlnie. Gura pâlniei va fi plasată peste gazon din loc în loc, avâd grijă să nu apăsăm puternic și să deteriorăm planta. De obicei gazonul va acumula destul de multă mizerie, așa că aspirarea săptămânală este necesară.

În final iată câteva "tips"-uri pentru a vă ușura munca:
1. Nu asociați pești mari cu plantele gazon deoarece îl pot deteriora și produc multă mizerie.
2. Creveții sunt foarte utili deoarece adună foarte bine resturile de mâncare căzute pe gazon.
3. Melci precum Pomacea pot scoate din rădăcini plantele gazon, asta dacă nu le mănâncă direct.
4. Melci precum cei de substrat vor denivela și deteriora gazonul format din HC sau Glossostigma.
5. Atunci când plantați un gazon aveți multă răbdare și plantați câte puțin și uniform, astfel încât să aveți un gazon compact și fără petice lipsă.
6. Dacă nu dispuneți de o foarfecă profesională puteți folosi cu succes o foarfecă de unghii subțire și de mici dimensiuni.

Succes și spor la tuns!

Mai toată lumea încearcă să-și creeze un mediu ambiant plăcut și liniștitor în propria casă, dar mai apar și excepții care își decorează sufrageria precum puntea navei Enterprise. Cum oamenii au hobby-uri de care nu se pot lăsa au integrat și acvariul în acest ansamblu, cu oarecare modificări. Un exemplu de acvariu futurist este "multi-acvariul-cu-bile", denumit de mine astfel din motive evidente. Problema cu acest acvariu, sau ansamblu de recipiente, este evidentă de asemenea: acvariile sferice nu sunt indicate, nu îl poți decora cât de cât natural, filtrarea mi se pare deficitară (sper că nu este inexistentă), oxigenarea cam la fel de ineficientă și este foarte urât. Și pot lăsa omul să își pună și pene de păun pe pereți, ideea este că peștii sunt chinuiți în acest gen de.. ce-o fi el, o idee mai bună mi se părea un ansamblu asemănător pentru hamsteri, cred că lor le-ar fi plăcut să se cațere toată noaptea prin labiriturile dintre bule, iar problema filtrării nu ar fi existat. Dacă posesorii de hamsteri nu sunt de acord pot interveni cu motive și sugestii, mă bătea gândul să imi iau niște prieteni mici, păroși și rozători.

Dar să trecem de la decorațiuni "avatariste" la montaje ceva mai practice. De câte ori nu v-ați dorit ca, în timpul petrecut în baie, să admirați un acvariu cu pești grațioși în locul lecturării unei reviste? și pentru că știu răspunsul vostru am o veste bună! acvariul poate, mai nou, să fie chiar bazinul WC-ului dvs. Va fi o plăcere de fiecare dată când trageți apa, dar aveți grijă să nu consumați prea multă de dragul privirii acvariului, criza încă nu a trecut. Sunt avantajați aici bărbații din motive naturale, dar pentru femei avem o alternativă și anume chiuveta acvariu. Cu o astfel de chiuvetă prietenii și rudele vor deveni fascinați de baia dvs., dar există riscul să fiți nevoite să mutați aperitivele și snacks-urile în baie, televizorul nu mai prezintă interes de ceva vreme bună.

Nici nu voi mai vorbi de probleme tehnice pentru că le bănuiți, dar voi mai prezenta o idee inovatoare, în cazul în care buda și chiuveta nu v-au convins: acvariul ce înglobează baia!

Dar cine spune că peștilor nu le place să se plimbe? spațiul este de multe ori o problemă când vine vorba de peștii mari, dar există o soluție: acvariile interconectate! de acum înainte carasul dvs. se poate plimba dintr-un acvariu în altul prin tunele transparente, astfel încât să îl puteți admira și de jos în sus. Construcția este oarecum incomodă mai ales dacă nu dispuneți de un tavan înalt, dar pentru cazurile fericite un astfel de montaj va transforma sufrageria plictisitoare într-o cameră de jocuri, deoarece ansamblul este perfect pentru entuziaștii pariurilor sportive. Care pește ajunge primul în celălalt acvariu?

Unii pești sunt statornici și solitari și veți crede că au scăpat de trendul acvariilor inovatoare. Greșit, Betta poate sta bine mersi și agățat de perete! cu o latură curbată, una plată și un cârlig, nano-acvariul de perete este un trend înfloritor în rândul oamenilor care decorează casa în exces și pur și simplu nu au loc de un acvariu. De ce să atârni un Picasso din care nu înțelege nimeni nimic când poți să afișezi un tablou viu? iar dacă vă bătea gândul unui acvariu încastrat în perete, cum au toți acvariștii normali, puteți uita de muncitori și proiecte costisitoare, bateți un cui și problema este rezolvată.

Lăsând glumele la o parte, evoluția este necesară și inevitabilă, dar măcar evoluați cu cap..