Acvaristica

La o căutare în dicţionarul limbii române gasim urmatoarea definiţie: Creșterea peştilor în acvariu. Dacă ai întreba un pasionat înrait, acesta îţi va da o definiţie mult mai elaborată decât cea de sus şi asta pentru că acvaristica este una din puţinele activităţi care implică şi dezvoltă la rândul ei foarte multe alte domenii. De aceea o definiţie exactă nu aş putea da, însă mă voi hazarda la o scurtă prezentare.

În opinia mea, acvaristica se împarte în mai multe categorii:

Acvaristica axată pe cresterea peştilor în condiţii optime implică totalitatea factorilor necesari creării unui biotop cât se poate de asemanator cu cel găsit în mediul natural al animalelor ce trăiesc în bazin.

Începând cu proprietatile apei în care urmează să ne creştem peştii şi nevertebratele, speciile pe care ni le dorim si caracteristicile legate de habitat şi terminând cu aspectul decorului folosit şi tipul de iluminare, toate aceste detalii pot fi aduse foarte aproape de un mediu natural existent pe planeta noastră.

Deşi poate aspectul estetic al acvariului nu este la fel de spectaculos precum alte stiluri de amenajare, acvariul “biotop” este stilul de amenajare cel mai apropiat de natură şi mulţi acvarişti practică exclusiv acest tip de acvaristică.

Un alt stil presupune implicarea imaginaţiei mai degrabă decât examinarea în detaliu a mediului natural existent. Aşa numitul ‘Aquascape’ pune în prim plan decorul şi pe plan secund peştii şi înmulţirea lor. Plantele, pietrele şi lemnele, precum şi alte elemente pe care un acvarist le poate folosi, sunt alese şi aranjate pentru a crea un peisaj care de multe ori nu reprezintă un decor acvatic.

Acest stil se împarte şi el în mai multe categorii, însa cele mai appreciate acvarii sunt cele facute în stil “Olandez”, care abundă în plante şi inspiră o gradină subacvatică şi acvariile „Nature” care sunt alcătuite din piese de decor şi anumite specii de plante, alese special pentru a întruchipa un peisaj.

Pentru acest gen de acvaristică există deja de câţiva ani concursuri internaţionale, unde cele mai bine realizate peisaje sunt atent studiate şi premiate de către un juriu alcătuit din acvarişti cu experienţă.

Mulţi acvarişti preferă sa descopere comportamentul peştilor şi modul lor de manifestare şi înmulţire. Din acest motiv, nu de puţine ori vom întalni în casa unui pasionat un acvariu comunitar, cu peşti compatibili şi un echilibru stabil şi multe alte acvarii, mai mici sau mai mari, destinate înmulţirii.

Acestea sunt de obicei “sterile”, adica echipate doar cu aparatura necesară menţinerii calităţii apei şi eventual câteva plante. Ritualul spectaculos de împerechere al anumitor specii, dar şi complexitatea factorilor ce trebuie asiguraţi pentru reuşita înmulţirii, fac din această latură a acvaristicii o ambiţie greu de controlat.

Deşi aş putea vorbi la infinit despre acest subiect, ma voi opri aici şi voi lasa câteva imagini sa exemplifice mai bine de ce acvaristica este greu de definit şi explicat în câteva rânduri.